Satul Valeni este un sat vechi razasesc asezat precum majoritatea satelor razasesti din Moldova la poalele codrilor seculari. Razesii erau stabiliti in partea de Nord a satului , avand ca reprezentant al lor pe un oarecare Postelnicu, iar clacasii erau stabiliti in partea de Sud a satului, avand ca reprezentant al lor pe un oarecare Jacota.
 Satul Valeni este atestat inca din secolul al XV-lea mentionat intr-un uric de la Stefan cel Mare in 26.01.1637 . Se afla situat in vale de satul Viltote?ti, care a fost resedinta de comuna in secolul al XIX-lea, cuprinzand satele Viltotesti si Valeni. Satul Viltotesti este de asemenea o veche asezare razaseasca mentionata in 1463 intr-un ispisoc emis de ?tefan Voevod, intaritor unui  Petre Viltoteanul pe Viltote?ti, langa Base?ti. 
Alte localitati vecine satului Valeni au fost Dancenii, sat disparut, mentionat intre anii 1630-1640 (nepotii lui Fruntes vand parti din Danceni), Stolnicenii, astazi Halta Dodesti, mentionat in anii 1630-1640-1714 (nepotii lui Fruntes vand partile din Stolniceni, mai sus de Cojeri, morile de la Cojeri le inecau pe cele de la Stolniceni), Sarbi, mentionat intr-un uric de la Stefan cel Mare in 14.06.1603 si 26.01.1637.
Existenta unor asezari in zona este mult mai veche, marturie sta descoperirea asezarii dacice la Dodesti. Deosebit de importanta este la Dodesti succesiunea, pe acelasi loc, atat a locuirilor din sec. 4-5, cat si a celor din sec. 6-7, 8-9 si 10-11, pe baza carora s-a putut dovedi o continuitate de locuire, aproape neintrerupta, in epoca de definitivare a formarii poporului roman.  Probabil aceasta localitate a fost formata din locuitori ai cetatii dacice Tamasidava  situata pe malul stang al Prutului, conform  hartii lui Ptolemeu, in aceasta supozitie ma bazez si pe denumirea localitatii Tamaseni de langa Dodesti, astazi mahala a satului Dodesti.
Cel mai probabil denumirea satului Valeni si a vaii pe care este asezat vine de la pozitionarea satului in vale in raport cu satele vecine din deal Viltotesti, Basesti, Tamaseni si Dodesti.
Satul face parte din comuna Viisoara (fosta comuna Basesti), judetul Vaslui si este situat la 2 km Vest de satul Viltotesti, la 4 km Vest de resedinta comunala, satul Viisoara (fost Basesti), la 1 km Sud-Vest de satul Halta Dodesti si la 23 km Nord-Est de Municipiul Barlad.
Din secolul al XVII-lea mosia Valeni intra in proprietatea familiei Jora, neam mare boieresc, care este prezent constant pe arena social-politica a ?arii Moldovei, ?i in dregatorii, nu mai pu?in de doua secole. Epoca Jora?tilor culmineaza cu perioada activita?ii lui Antiohie Jora mare logofat, la cumpana secolelor XVII-XVIII.
Antiohie Jora este cel care stapaneste primul mosia Valeni. El o lasa mostenire fiului sau Nicolae care isi va face aici curtea. Neculai Jora si sotia sa Ilinca Donici sunt primii ctitori ai unei Biserici in satul Valeni, ne bazam pe afirmatia lui Ioan Antonovici ca ”In acest sat mai fusese o Biserica, care a fost arsa impreuna cu casa si cu moara de pe paraul Valeni ce erau ale familiei Jora.”
Intr-adevar in 1758 se produce ultima invazie tatarasca in Moldova, ”iara cand au fost la 1758, septembrie, in 14, in ziua Sfintei Cruci, au lovit satele din cateva tinuturi, adica Lapusna, Falciul, Covurluiul, Vasluiul, Tutova, Putna, arzand, pradand si robind tot ce le-au iesit inainte”  In aceiasi vreme s-a pradat casa stolnicesei Ilinca Joroae din Valeni. In 1805 Trifan Cozmita din Viltotesti povesteste cum  ”impreuna cu alte lucruri i s-au luat stolnicesei de tatari toate scrisorile mosiilor, care scrisori lepadandu-le pe camp la locul unde erau adunati toti robii si cele robite, le-au strans de pe camp  insusi oamenii sateni din Valeni si oamenii casei Joroaei si tatal sau, Cozmita, ce era vataf la stolniceasa, le-a dat acesteia”.
Moldova a fost calcata, jefuita si robita de turci, si cu deosebire de tatari. Tatarii erau varful de lance prin care turcii pedepseau tara pentru hiclenie sau nesupunere, invoindu-i sau trimitandu-i expres pentru prada si robire. Prada tatarilor de Ziua Crucii trebuie sa fi ramas adanc intiparita in memoria oamenilor din Valeni, pentru modul de actiune rapid si destructiv intr-o zi de sarbatoare crestina ce vesteste sfarsitul verii si inceputul toamnei, cand oamenii incepeau culesul viilor numai dupa porunca data de Paharnicul cel Mare.
In anul 1801 mo?ia Valeni trece in proprietatea familiei Ro?ca Codreanu ca urmare a casatoriei dintre Ioan Rosca Codreanu, cu Ecaterina Jora, fiica Anei Jora si a lui Manolache Jora ( fiul lui Neculai si al Ilincai Donici, nepot al lui Antiohie Jora si al Ecaterinei Gheuca).
Nu se cunoaste daca Biserica a fost reparata sau reconstruita dupa distrugerea ei in 1758 de catre tatari, cert este ca in 1810  dupa unele surse sau 1819  dupa altele, Ioan Rosca Codreanu a facut o Biserica noua pe mosia sa Valeni, avand hramul sfintilor Gheorghe si Dimitrie, dupa numele primilor sai doi fii. Biserica a fost construita pe mosia sa, in special pentru clacasii din satul Valeni care ii munceau mosia, fiind cladita in partea de Vest a satului, la Sud de paraul Fagadau, pe partea unde erau clacasii.
Cel putin doua secole Biserica din Valeni  a facut parte din Parohiei Viltotesti, Protopopiatul Falciu, compusa initial din satele Viltotesti si Valeni. In anul 1959 Parohia Viltotesti s-a unit cu Parohia Tamaseni, ramanand cu aceasta denumire pana in anul 1974 cand se schimba denumirea iarasi in Parohia Viltotesti, odata cu disparitiei satului Tamaseni, acesta contopindu-se cu satul Dodesti.
Din anul 1997 Biserica din Valeni face parte din Parohia Sarbi, Protopopiatul Barlad.
 In 1813 Ioan Rosca Codreanu mai construise o Biserica identica ca arhitectura cu cea din Valeni pe mosia sa din Dealu Mare, langa Barlad. Aceasta Biserica dainuie si in ziua de astazi, apartine de Parohia Zorleni, in ea se efectueaza slujbe pentru locuitorii din Dealu Mare.
Din istoricul Bisericii ”Sf. Mc. Gheorghe” din Valeni, intocmit in 1968 de catre preotul Eduard Pana, aflam ca Biserica in forma de cruce, a fost construita din barne de stejar asezate pe talpoaie de lemn,  pe o temelie de piatra bruta. Inaltimea temeliei era de 20 cm in partea din Rasarit  pana la 80 cm in partea de Apus. In exterior Biserica avea o inaltime medie de 4,60 m pana la acoperis, era fara turle, si era acoperita initial cu sindrila.
”Ridicata la margine de sat, departe de zbuciumul cotidian, inconjurata de mormintele celor dragi, adormiti in vesnicie, apropiata astfel de resorturile cele mai intime ale sufletului, biserica de la tara, aidoma schiturilor si manastirilor, inaltatoare prin solitudine, a intrecut toate bisericile targurilor, insufland enoriasilor marea credinta a monahilor.”
Biserica din Valeni era asezata in partea de Vest a satului, in vechiul cimitir cu o suprafata de 2500 mp,  invecinat la Nord, Vest si Sud de pasune si in Est cu satul (casa lui Costachi Brinzei) . 
Averea Bisericii din Valeni era constituita din 12 hectare de pamant arabil situat langa padurea din fata satului Valeni. Acest pamant a fost dat de catre stat in anul 1864 in folosul clerului. Biserica din Valeni nu a avut casa parohiala.
In decursul secolului al XX-lea, datorita unor defrisari masive a padurii de pe dealul Hingiul din Sudul satului Viltotesti, satul Valeni s-a mutat de pe vechea vatra datorita unor alunecari de teren si datorita formarii unei rapi care au determinat mutarea vetrei satului in dreapta paraului Fagadau, Biserica din Valeni ramanand solitara ”pe partea cealalta” cum spun oamenii la vechea vatra a satului aflata peste rapa. Mai jos se poate vedea in stanga unde a fost vatra satului pe un atlas  de la sfarsitul secolului al XIX-lea, iar in dreapta pe o harta mai recenta pozitia actuala a vetrei satului.
Datorita formarii acestei rapi care ameninta din trei parti cimitirul vechi din jurul Bisericii, si care a facut impracticabil drumul de acces catre cimitir si Biserica, in anul 1977 a fost construit cu concursul enoriasilor un cimitir nou in partea dreapta a paraului Fagadau in partea de Nord a vetrei noi a satului.

 


 
Initial Biserica din Valeni a avut peretii tencuiti pe dinafara pana in anul 1886 cand au fost imbracati cu scandura si s-a acoperit cu tabla.
In anul 1936 i s-a refacut din nou acoperisul din tabla prin staruinta preotului Vasile Ciobanu si epitrop Neculai Olaru.
Reparatii s-au mai efectuat si in anul 1941, consolidandu-se peretii zdruncinati de cutremurul din anul 1940.
In anul 1965 i s-au inlocuit 2 stalpi de sustinere a acoperisului la pronaos, prin staruinta preotului suplinitor Eduard Pana.
Alte lucrari de reparatie au avut loc in anul 1975 cand s-a consolidat temelia prin turnarea unui soclu puternic de beton armat, indeosebi in altar, incarcandu-i-se cealalta parte de temelie si turnandu-i-se o terasa cu trepte la intrare. La executarea lucrarii au ajutat tot timpul  cantaretul Petru Andronache, ep. Constantin Pogaceanu, ingrijitorii Dumitru Milea si Gheorghe V. Rascanu, ep. casier Gheorghe Andronache, Maria D. Nastase si altii in mai mica masura.
In urma marelui cutremur din seara zilei de 4 Martie 1977, Biserica din Valeni a avut de suferit mari stricaciuni, in special in interior unde au cazut bucati mari din pereti.  Datorita consolidarilor facute in anul 1975, Biserica a ramas totusi in picioare in urma marelui cutremur.
In vara anului 1977, cu sprijinul enoriasilor s-au reparat peretii din interior, iar in luna August Biserica a fost redata cultului. La aceasta lucrare a activat indeosebi Dumitru V. Jacota secondat de Costache M. Jacota.
Biserica avea un aspect simplu fiind in stil moldovenesc. In interior Biserica nu avea pictura murala, avand dimensiuni mari: altarul 5,50/4,50 m inalt de 3,70 m, naosul 11/6,20 m, inalt de 3,65 m, pronaosul 6,20/1,80 m, avand aspect de terasa, numai cu acoperis si dusumea. Plafonul Bisericii era plat facut din scandura.
Altarul avea forma de semicerc cu raza de 4,50 m, inaltimea de 3,70 m pana la tavanul plat construit din scandura, iar pentru proscomidie s-a construit in timp o masa din caramida prinsa in lut.
Naosul are dimensiunile de 11,00/6,20 m si inaltimea de 3,65 m avand doua sinuri cu raza de 1,90 . Plafonul naosului este plat, facut din scandura.
Bolta pantocratorului din lemn si scandura, inalta de 2,50 m cu diametrul de 5,00 m in forma poligonala cu 8 laturi. Naosul nu avea pictura murala.
Pronaosul era asezat in partea de Vest a Bisericii fiind fara pereti ziditi, ci numai cu dusumea si acoperisul sprijinit pe patru stalpi din lemn, avand dimensiunile 1,80/6,20 m. Pronaosul nu avea pisanii sau inscriptii.
Clopotnita era construita in anul 1937 din lemn si scandura pe 6 picioare, in forma poligonala, acoperita cu tabla, asezata la intrarea in curtea Bisericii. Inaltimea pana la acoperis este de 3,70 m cladita pe o suprafata de 9,00 mp.
Catapeteasma Bisericii, 3,80/5,00 m, era pictata in ulei, stil bizantin, partea de jos pana deasupra usilor imparatesti, pe lemn de tei, iar pe partea de sus pe musama, fiind in stare mediocra. Scheletul catapetesmei si cadrul icoanelor era simplu, fara sculptura si ornamente, fiind vopsit in ulei. Fondul dominant al catapetesmei era maro si verde. (vezi descrierea icoanelor in Documente nr. XV.  Inventarul Bisericii Sf. Gheorghe din Valeni – 1968, Lista III)
In interior de jur imprejurul peretilor erau 13 strane  pentru credinciosi, sculptate din lemn de brad,  cu o inaltime de 1,00 m.
In altarul Bisericii se afla un pomelnic triptic, care avea in fata icoanele Sf. Mc. Gheorghe si Dimitrie care sunt prinse in balamale si se deschid ca niste usi pentru a citi pomelnicul scris in chirilica cu numele raposatilor ce au cumparat mosia Valeni si a ctitorilor Bisericii, precum si data sfintirii Bisericii astfel:
”Morti: Raposatii boieri care au cumparat mosiile Valeni, Stolniceni, Danceni, Belciugu, Sarbii si Ciuresti si urmasii lor si neamurile lor: Scarlat, Simeon, Teodosie cu fiii, Antiohie, Ecaterina cu fiii.
Vii: Tetari care au facut Biserica in satul Valeni 1832 martie 3: Ioan cu fiii lui, Gheorghie, Neculai, Maria, Polidor, Neculai, Xeni, Ghineonaghie”
Ioan si Ecaterina Rosca Codreanu au avut patru feciori si o fata, si anume: Dimitrie, Gheorghe, Neculai, Maria si Mihail, acesta din urma nascut dupa 1817 a murit de mic. Stolniceasa Ecaterina s-a savarsit din viata cam pe la 1820.
In anul 1824 Noiembrie 9, Maria s-a maritat cu Neculai Ventura, primind ca zestre mosia Fruntiseni, cu sat, Biserica si vie. In 1828 Ioan Rosca Codreanu lasa prin testament celelalte mosii fiilor sai astfel: lui Neculai ii da Dealu Mare si Balumirestii, cu sat, case, Biserica si vii, lui Dimitrie ii da Stresinestii de pe paraul Horoiata si mosia Sarbi cu intreg vadul morii, si locul caselor din Barlad, iar lui Gheorghe ii da mosia Valeni cu Dancenii, cu sat si Biserica.
Ioan Rosca Codreanu cand venea pe la Valeni tragea la diaconul Zaharia, aducandu-si cu sine o tiganca, Mariuta, care ii facea paine de grau intr-un cuptor.
Aflam astfel prima fata bisericeasca din Valeni, care a participat la construirea Bisericii in 1819, diaconul Zaharia. Tot de la el aflam ca Biserica are pomelnicul facut in 1832 si ca hramul Bisericii este ”Sf. Gheorghe si Dimitrie”. Diaconul Zaharia este intemeietorul unei familii de slujitori ai Bisericii printre care enumeram pe fiul sau Preotul Toader, si fiii acestuia preotul Neculai Teodorescu, paroh in Valeni si Viltotesti si  preotul Gheorghe Teodorescu, paroh la Chiscani si fiul acestuia preotul Constantin Teodorescu  paroh tot la Chiscani.
In anul 1835 a murit spatarul Ioan Rosca Codreanu, mosia Valeni ramanand fiului sau Gheorghe.
Gheorghe Rosca Codreanu (Barlad, 10 martie 1805-Viena, 19 noiembrie 1837), a fost, din punct de vedere intelectual, cel mai inzestrat dintre fratii Codreni. Se misca usor in literaturile franceza, greaca si germana, ale caror limbi le cunostea bine. Si-a trait scurta viata in simtamantul iubirii de patrie si-n reveria latinitatii romanilor.
Gheorghe Rosca Codreanu si-a petrecut o mare parte a scurtei sale vieti la mosia de la Valeni. Nu aveau casele lor de locuit, traiau in casele lui Luca Arteni, petrecand aici cu fratele lui Neculai care isi dadu-se mosia Dealu Mare in arenda si locuia la Valeni. Dansii se duceau pe la nuntile taranilor, la Paste se dadeau in scranciob, petrecand la un loc cu flacaii si cu oamenii gospodari din sat.

 
 


De la preotul Nicolae Teodorescu, paroh in Valeni si de la fratele sau Gheorghe Teodorescu (foto) paroh in Chiscani, intr-o corespondenta cu Iacov Antonovici in 1907, aflam ca Gheorghe Rosca Codreanu boteza in Valeni copii cu nume romane astfel a botezat pe Nevarachi (Nerva) Postolachi, si pe femeia sa Claudia, pe o fata a lui Constantin Budacu numind-o Mutia, pe Ioana lui V. Sagin, numind-o Lucretia, pe o fata a lui I. Tivda, Fulvia, iar la Sarbi pe un baiat Romuluz, caruia masa apoi ii zise Nica, pe o fata numind-o Abazia. Alte nume date copiilor din sat Caton, Marius, Zinovia, vrand  sa formeze un sat cu nume dupa voia lui. Dansul avea pretentia ca si altii sa puna nume dupa voia lui, promitand ca le va da lor mosia sa. El punea pe o femeie din casa de boteza.
Interesant este ca aceste nume (Nevarachi, Zinovia, Lucretia) au strabatut negura timpului, in Valeni oamenii botezandu-si copii astfel, indeplinind fara voie dorinta lui Gheorghe Rosca Codreanu dupa ani si ani.

Un caz particular il prezinta prenumele Nevarache care a devenit  nume de familie, bunicul lui Hristache Nevarache din Sarbi, Postolache Nevarache Hristache (fiu sau nepot al lui Postolache Nevarache care a fost botezat primul cu acest nume de catre Gheorghe Rosca Codreanu) venit din Valeni in Sarbi si-a schimbat numele de familie din Postolache in Nevarache, astfel formand o familie care a ajuns la a 5-a generatie cu acest nume de familie.
Numele de Nevarache este frecvent in comuna Viisoara si in imprejurimile ei, astfel gasim oameni cu acest nume Balan Nevarache (Viisoara), Bejenaru Nevarache (Viisoara), Milea Nevarache (Barlad), Sandu Nevarache (Viisoara), Riclea Nevarache (Viisoara), Danaila Nevarache (Viisoara), Catana Nevarache (Viisoara), Jacota Nevarache (Valeni), Postolache Nevarache (Valeni), Radu-Florea Nevarachi (Galati), Nevarache Hristache (Sarbi), Nevarache Costel (Sarbi), Nevarache G. Laurentia Diana, Nevarache S. Ioana Cristiana.
Jacota Nevarache din Valeni a fost nasul de botez al lui Catana Nevarache, fiul lui Catana Ghita din Viisoara. Acest Catana Ghita a fost nasul de botez a mai multor copii din Viisoara cu numele de Nevarache, dupa numele baiatului sau, si a nasului lui de botez Jacota Nevarache din Valeni.
Ideea de latinitate asociata de ideea de iluminare a romanilor prin invatatura i-a fost cultivata lui Gheorghe Rosca Codreanu de catre Gheorghe Asachi. Astfel  Gheorghe Rosca Codreanu s-a ingrijit si de cumpararea unor carti cu care si-a inzestrat Biserica din Valeni.
Biserica era si loc de invatare a scrisului si cititului. Slujitorii Bisericii sunt in acelasi timp si slujitori ai scolii. Tinda Bisericii a fost localul scolii de maine. Pe aceste carti probabil au descifrat copiii din sat literele de pe ceaslov si taina rescrierii cu mana a textului din cartea sfanta, sub obladuirea diaconului Zaharia sau a dascalului Stefanachi. Probabil unii din ei (preot Gheorghe Teodorescu, notar Vasile Gheorghiu) si-au urmat cursurile la renumita scoala a  boierului Stefan Angheluta de la Chitoc. De aici se raspandesc prin sate, pisarii, scriitori de zapise, de danii si de diate.
Scoala ca institutie apare mult mai tarziu, in 1868 la Dodesti, in 1878 la Basesti, in 1865 la Viltotesti, in 1905 la Sarbi si abia in 1909 la Valeni.
Prezentam mai jos o copie dupa insemnarea autografa a comisului Gheorghe Rosca Codreanu, prin care arata ca daruieste un Ceaslov Bisericii sale din Valeni in 1 Ianuarie 1836. Insemnarea este facuta pe marginile de jos ale Ceaslovului, filele 34-36 si 244.


”Aceasta carti pi care am dat-o la Biserica di pi mosie me Valeni am cumparat-o intr-un galben si giumatati di Olanda, si spre stiinta iscalescu.
Comis Caesar Vallenius
Kesar Valianu comis, poreclit si Codrianu
1836 Jenvier 1”
Din acelasi Ceaslov prezentam o insemnare autografa a comisului Gheorghe Rosca Codreanu, prin care isi spune data de nastere, cine i-a fost nas si numele de Kesar ce I s-a dat din botez, cum si de ce parintii i-au schimbat numele acesta in Gheorghe.


”Eu Kesar Valianu comisu, fiul arhondului si marelui Spadariu Ioanu poreclit Codrianu dela Dealu Mari, m-am nascut in 10 Martii 1805, Vineri la 9 ½ ciasuri din zi, in zodie leului. Si m-am botezat de un mosu al meu calugar anume Kesarii  si mi-au pus numele Kesar. Dar fiindca parintii mei credeau ca acel numit Kesar este numai pentru calugari, au inceput dila un an a ma chema Gheorghi, dar eu imi pastrez adevaratul numi din botezu Kesar.
Kesar Valianu comisu, poreclit si Codrianu
1836 Ghenari 1
Comis Caesar Vallenius”
Respectivul Ceaslov se afla probabil la Muzeul Judetean Stefan cel Mare Vaslui, unde au fost transferate in anul 1980 toate cartile vechi din Bisericile din judet.
Roadele ”iluminarii prin invatatura” s-au vazut dupa ani si ani de la disparitia comisului Gheorghe Rosca  Codreanu, astfel in 1967 in satul Valeni erau 5 invatatori (Arteni Gheorghe, Arteni Neculai, Arteni Gheorghe, Teodoru Victor, Bucuresteanu Andrei), dovada ca Luca Arteni (cel la care statea Gheorghe Rosca Codreanu la Valeni) si urmasii sai au ”profitat” din plin de pe urma cartilor si invataturilor ramase de la Gheorghe Rosca Codreanu, devenind o familie de oameni invatati.
Gheorghe Arteni (foto) a continuat activitatea de iluminare a poporului prin activitatea sa in cadrul Societatii Culturale "Iulia A. Zanne" din Basesti, prin activitatea sa de redactor al ziarului ”Glasul Nostru, foaie culturala cu informa?ii ?i indrumari pentru popor” cu redactia in satul Valeni, comuna Basesti, judetul Falciu, in perioada 1931-1937, prin infiintarea unei biblioteci satesti in Valeni in casa lui Nicu Badiu.
In 1932 C.I. Postolache, agricultor din Valeni scria urmatoarele versuri cu privire la fii satului care au plecat prin lume si au ajuns aviator, doctori, ofiteri, dascali:
”Mul?i din fii tai plecara
De la plug, ?i sapa poate!
Azi cu frun?ile senine
?i cu min?ile-ncordate,
 
Unii spinteca vazduhul
Cu ma?ini inaripate,
Al?ii dau deopotriva
La cei bolnavi sanatate.
 
Ofi?eri de toata arma
?i nascocitori de toate
?i atata dascalime
Impar?ita pe la sate.”


Dintre ei trebuie sa amintim pe capitan aviator Ioan Negrescu (foto). In 1937 aflam ca Biserica din satul Valeni a primit de la acesta o prea frumoasa candela aurita in valoare de 2000 lei si care a fost asezata la icoana Maicii Domnului . Fapta crestineasca a umplut de bucurie inimile credinciosilor  din sat. 
Amintim si alti enoriasi care au facut danii Bisericii din Valeni:
-    Evanghelie, 04.01.1961, Am donat aceasta Sf. Evanghelie Bisericii Sf. Gheorghe din satul Valeni, parohia Viltotesti, Raionul Barlad, Regiunea Iasi. Suplinitor al parohiei Viltotesti, Preot Eduard Pana.
-    Apostol, 05.02.1962, Donata aceasta carte de credinciosii Vasile Bogos cu sotia sa  Veronica si Vasile Panaghie cu sotia sa Maria din satul Valeni.
-    Icoana, pictata pe lemn, galben verde, Sf. Gheorghe, pictor C. Buhusi din Barlad. Donatori Ioan si Maria Jacota, Gheorghe si elena Rascanu, Gheorghe si Lucretia Constantinescu, N. si Maria Jacota, anul 1960.
-    Potir, donat de familia Loc. Comandor I. Negrescu anul 1940.
-    Icoana, pictata pe carton, Isus Hristos, donata de V. Rascanu in anul 1900.
-    Odajdii, donate de mai multi enoriasi intre anii 1920-1958.
In anul 1829, luna Iulie, a murit de ciuma fratele lui Gheorghe Rosca Codreanu, Dimitrie, care a fost inmormantat la Biserica din Valeni.
Constienti de caracterul contagios al bolii, oamenii, de la domnitor, boieri si pana la cel mai amarat satean se lansau intr-o goana disperata ca in fata unei navaliri tatare, cautandu-si salvarea in singuratatea codrilor sau pe camp. Otetul si usturoiul erau singurele mijloace cu care se contracara molima. Camasa ciumei confectionata in mod expres si atarnata intr-un par la intrarea in sat sau la rascruce de drumuri era o practica magica menita sa impiedice patrunderea ciumei in sat.
Dimitrie a murit de ciuma pe valea Budaiului, la apus de Valeni, intr-un bordei facut de fratii lui Gheorghe si Neculai. Oamenii iesisera la camp in colibe de frica ciumei. Autoritatile nu lasau preotii sa ingroape mortii la Biserica, astfel Gheorghe a luat un pistol mare si insotit de cativa tigani robi  a luat pe preot cu forta de l-a dus si l-a ingropat pe Dimitrie la Biserica din Valeni, drept strana mica (in partea de Nord), langa peretele Bisericii.
A fost inmormantat de catre preotul Neculai, preotul Toader, diaconul Zaharia, dascalul Neculai Cazma si dascalul Stefanachi. Au dat 30 de galbini la preoti, si i-au pus in otet la Biserica pana a contenit ciuma.
Din pacate in urma incendiului care a mistuit Biserica, cimitirul din jurul Bisericii a fost distrus si el, mormantul lui Dimitrie Rosca Codreanu aflandu-se intr-o stare proasta de conservare fiind vizibile in prezent doar cateva bucati de piatra din soclu. 

Tot la Biserica din Valeni se presupune ca a fost ingropata si fiica din flori a lui Gheorghe Rosca Codreanu, Fulvia. O alta varianta ar fi cimitirul Bisericii din Sarbi, familia ei mutandu-se in satul Sarbi.
In 19 Noiembrie 1837 comisul Gheorghe Rosca Codreanu, grav bolnav de ftizie aflandu-se la Viena pentru tratament, moare si lasa prin testament toata mo?ia sa Valenii constituita din hlizele ei (adica par?i din mo?ie) Dancenii, Stalpitura, Ciocarlanul ?i Sarbii, "sa se faca o ?coala pe mo?ia mea pentru una suta elevi cari sa inve?e dialectul latinesc".
    In Totenbeschauprotokoll la data de 19 Noiembrie 1837 este inscris decesul lui Gheorghe Rosca Codreanu la Primaria din Viena (Rathaus Stadsfisicat): 


    “Godreano (Kodriano), Georg Capitain und Edelmann led. griech. nicht unirt von Berlad in der Moldau geboren, von Jassy zugereist, und Gedärmbrand alt 33 J. in allgem. Krankenh.”   (Godreano Georg capitan si nobil, neinsurat, Ortodox Grec, nascut in Barlad in Moldova, sosit de la Iasi, cangrena de intestine, varsta 33 ani, in Spitalul  Allgemeines Krankenhaus din  Viena).
    Aceasta insemnare ar putea infirma cauza presupusa a mortii lui Gheorghe Rosca Codreanu, si anume ftizia (tuberculoza pulmonara), boala de care suferea si pentru care plecase la Viena sa se trateze. Deasemenea se infirma si locul mortii consemnat de Ioan Antonovici  ca fiind Hotel Garni Weissen Schwann din Viena, locul mortii fiind spitalul Allgemeines Krankenhaus din  Viena, iar cauza mortii a fost o cangrena la intestine.
Din dispozitiile testamentare ale lui Gheorghe Rosca Codreanu amintim: sa-i fie eliberati robii, sa faca o scoala pe mosia Valeni in padure pe locul numit “La Lac“, pentru o suta de elevi, care sa invete limba latina, corpul dupa moarte sa-i fie imbalsamat si apoi trimis la mosia Valeni unde sa fie inmormantat alaturi de fratele sau Dimitrie, sa i se faca pe mormantul sau si pe al fratelui sau Dimitrie un monument, si pe mormantul tatalui sau ingropat la Dealu Mare un alt monument, etc.
De-a lungul timpului intalnim urmatorii preoti parohi la Biserica din Valeni:
-    Diaconul Zaharia (1819)
-    Preotul Neculai, Preotul Toader, Dascalul Neculai Cazma, Dascalul Stefanachi (1829)
-    Preot Toader, ierodiacon Zaharia (1840 ), (in anul 1840 erau 41 locuitori in Valeni)
-    Preot Ioan Forascu (1859 -1866 )
-    Stefan Macarie (1867 )
-    Amilar Vasiliu (1868 )
-    Preot Teodorescu Neculai(1879 ) (1908 ) cantareti Th. Nistor si I. Popa (1880 )
-    Preot P. Serban (1894 )
-    Preot Vasile Ciobanu (15 Decembrie 1929 - ) cantareti Radu Popa si Gh. Pascal
-    Preot Gh. Gustiuc  (- 1957)
-    Preot Tamasanu
-    Preot Pana Eduard (1960-1982)
-    Preot Constantinescu Gica (1982-1995)
-    Preot Viulet Gabriel (1997- prezent)
Doresc sa inchei aceasta scurta prezentare a fostei Bisericii Valeni cu un apel catre Consiliul Local al Comunei Viisoara, Episcopia Husilor, Patriarhia Romana, Ministerul Culturii si Cultelor, pentru a sprijini comunitatea din satul Valeni la reconstructia Biserici din Valeni si conservarea a ceea ce a mai ramas din mormantul lui Dimitrie Rosca Codreanu de langa fosta Biserica din Valeni.